Stima de sine reprezinta modul in care ne raportam la noi, felul in care ne vedem, cat de mult ne apreciem si ne recunoastem valoarea. Putem sa avem o imagine sanatoasa, echilibrata despre noi. Sa ne ghidam dupa anumite principii si sa ne apreciem si sa ne valorificam calitatile si abilitatile. Sau putem sa ne vedem intr-o maniera distorsionata in care ne subestimam si chiar devalorizam propria persoana. O alta abordare distorsionata este supraaprecierea fara un motiv real care duce la formarea unei imagini eronate, uneori megalomane despre noi, fara un fundament solid, real care sa ne ateste valoarea. De aceea, din modul in care ne raportam la noi rezulta fornarea unei stime de sine scazuta sau ridicata. Fiecare dintre aceste 2 tipologii are avantajele si dezavantajele sale in functie de structura individuala:
● Stima de sine scazuta – neapreciere prin nerecunoasterea adevaratei valori, subestimarea insusirilor cu care am fost inzestrati sau chiar negarea lor si oferirea altor persoane credit pentru calitatile sau abilitatile pe care le avem si noi.
Ce inseamna asta? Ca nu ne facem auziti, vazuti si ca nu avem cum sa performam, evoluam. Ca ne micsoram in timp ce ii preamarim pe altii pentru lucruri normale, naturale, care se regasesc si la noi intr-o forma latenta sau ascunsa sub straturi de timiditate sau anxietate sociala. Aceasta ar fi o reprezentare extrema a stimei de sine scazute pentru ca paradoxal, o astfel de stima in functie de caracterul individului poate duce la rezultate exceptionale depasind pe cele ale unei persoane cu o stima de sine ridicata. Acest lucru se intampla atunci cand persoana respectiva poate chiar introverta se axeaza foarte mult pe pasiunea pe care o are si poate avea rezultate foarte bune in acel domeniu chiar daca in viata sociala sau personala nu este prea vizibila de catre ceilalti. Pasiunea este cea care motiveaza si blocheaza gandurile anxioase.
Un alt exemplu ar fi atunci cand din teama ca nu este suficient de pregatita intr-un anumit domeniu, se pregateste extra si ajunge sa performeze intrecand persoanele care se bazeaza pe propriile abilitati si nu mai depun un efort, nu mai muncesc in plus.
Asa ca si o stima de sine scazuta poate avea un avantaj in anumite contexte. Mai ales daca scopul este indeplinirea obiectivului, a sarcinii respective in ciuda obstacolelor reale sau imaginate. Dorinta si determinarea de a evolua ajuta in depasirea anxietatilor care distorsioneaza modul in care se evalueaza gresit aceste persoane. Cu timpul, mergand in aceasta directie se ajunge la un echilibru iar stima de sine scazuta nu mai este un impediment. Poate sa ia din elan uneori, dar influenta ei ramane minima. Se poate chiar transforma, evoluand, ajungandu-se in cele din urma la un echilibru interior sanatos bazat pe o viziune conforma cu realitatea in care persoana isi poate aprecia in sfarsit calitatile si abilitatile pe care le detine.
● Stima de sine ridicata – insemna aprecierea propriilor calitati sau chiar amplificarea lor. Atunci cand increderea este prea mare, se exagereaza puterea in propriile capacitati si nu mai este evaluata corect situatia. Rezultatul? Caderea de la inaltime. De multe ori, o persoana care se supraevalueaza pierde contactul cu realitatea. Nu mai acorda atentie pregatirii, studiului ci prefera sa actioneze fara un plan bine stabilit bazandu-se de obicei pe faptul ca a avut numai reusite in trecut. Acest lucru a tinut-o intr-o zona de confort, protejata, oferindu-i-se siguranta. De aceea nu si-a format o gandire laterala care sa cuprinda mai multe variante, aspecte ale unei situatii, ci a mers liniar condusa de entuziasm, naivitate si uneori poate si de megalomanie. Realitatea sa a fost alterata de succes. Dar si esecul trebuie studiat pentru a putea fi evitat. Iar cand vezi si preintampini partea dura a vietii, iti poti dezvolta intelegere, empatie fata de cei care trec prin diverse situatii provocatoare si sa inveti prin exemplu indirect pentru a nu ajunge sa manifesti tu acele lucruri.
Deci, ce este bine sa avem? Stima de sine ridicata? Scazuta, uneori?
Este bine sa fii tu insuti. Cat mai autentic si sincer cu tine, cu ceea ce esti si prin ce treci si atunci apar si solutiile si contextele potrivite. Nu e rau sa ai o stima de sine scazuta. Nu este bine sa ai o stima de sine prea ridicata.
Esti bine asa cum esti atata timp cat iti urmezi pasiunea, motivatia si nu renunti la tine insuti. Cu fiecare pas construiesti. Important e sa nu ramai prea mult pe loc.
▪️ Ce lucru iti doresti sa faci si nu ai avut timpul necesar pana acum? Cum ai putea sa il incepi? Care ar fi primul pas spre realizarea lui?
▪️ Care este motivatia ta in viata? La ce crezi ca ai putea sa mai lucrezi pentru a creste?
▪️ Este un lucru pentru care te-ai depreciat sau supraapreciat? Ce ai schimba pentru a vedea situtia reala si nu minimalizata sau augumentata?
⚡️Articol protejat de legea dreptului de autor.
Leave a Reply