Gandeste pozitiv! Fii mai pozitiv! De cate ori nu auzim astfel de recomandari din partea persoanelor „pozitive”?
De ce nu cred in gandirea pozitiva? Pentru ca e ca atunci cand inveti o poezie pe dinafara. Doar o reciti. Nu o simti. Poti sa crezi ca o simti dar de fapt e propria ta interpretare la adevarata traire, la cea originala.
Insa atunci cand o creezi, e parte din tine. Simti fiecare cuvant, fiecare emotie, fiecare nuanta.
Oamenii imprumuta din intelepciunea altora si asta ii face sa para ca sunt fericiti, ca si-au gasit linistea interioara cand de fapt se pacalesc singuri ascunzandu-se dupa recomandarile, parerile celorlalti. Dar cuvintele altora sunt doar cuvintele lor. Da, suna frumos! Da, te poti regasi in ele! Dar daca nu ai ajuns sa simti, sa constientizezi, sa fii tu acel lucru, atunci doar te pacalesti crezand ca esti. Te autohipnotizezi de fapt, preluand niste lucruri pe care le transformi in credinte si le oferi apoi cu indulgenta(a se citi aroganta) mai departe. Si asta e de fapt jocul mintii. Te face sa crezi ca ai progresat cand de fapt doar ai mai hranit-o un pic, ai ajutat-o sa mai creasca, sa devina mai puternica.
Cu totii am facut asta. Colectam de-a lungul vietii o gramada de informatii, din ce citim, de la alte persoane, din cursuri, internet etc. si consideram ca am mai invatat ceva. Am mai aflat ceva poate, dar nu invatat. Inveti cand incepi sa traiesti. Si pentru asta nu ai nevoie de nimic din afara ta, doar de tine. Cand incepi sa te privesti constient, sa te observi, atunci te uiti cu adevarat la tine. Iar atunci lucrurile pe care in general le acopereai cu „intelepciunea” altora, abia acum incepi sa le vezi. Gandurile, emotiile nu mai sunt ascunse, influentate de ceea ce asimilezi ci sunt descoperite, expuse pentru a le constientiza si integra.
E mai comod sa citesti niste carti, sa mergi la niste cursuri, sa asculti niste persoane cu influenta, carisma(care citesc niste carti, se duc la niste cursuri, asculta niste persoane cu influenta/carisma) si sa te declari adeptul lor decat sa te uiti, sa cauti in tine si sa scoti la iveala acele lucruri incomode sau dureroase pentru a le vindeca.
Dar asta este adevarata schimbare: transformarea! Iar transformarea se poate face doar prin munca interioara. Si abia atunci cand iti esti dedicat tie, o carte, un curs, o persoana poate sa declanseze ceva in tine. Dar mai departe tot tu esti cu tine. Greul tu il duci dar si rasplata e pe masura provocarilor pe care ti le dai. A transforma durerea, a vedea dincolo de ea si a-i culege roadele presupune determinare si curaj. Curajul de a fi tu insuti dincolo de masti, aspecte si alte influente exterioare.
Articol protejat de legea dreptului de autor.