Pot sa te iau de mana daca ai intins mana spre mine(ai cerut ajutor) sau pot sa te trag de mana.. in directia mea si sa faci, sa fii ca mine.
Permite-i celuilalt sa aiba propriile experiente! Nu sta in calea nefericirii lui! A ajuta tot timpul inseamna a fi egoist. Ii furi celuilalt experienta. Nu-l lasi sa creasca. Sa dospeasca. O suferinta care se resimte ca o pierdere de moment poate insemna o serie de castiguri viitoare daca persoana isi constientizeaza experienta. A arata calea nu inseamna a merge tu pe ea ci a-i lasa celuilalt libertatea de a o face. El va decide daca va ramane o victima sau se va ridica.
Cele mai dureroase experiente pot slefui o persoana. O pot elibera.
O persoana vesnic ajutata se va agata mereu de cel care ofera pentru ca asta a invatat sa faca. Iar modul de operare va fi divers: de la vulnerabilitate sincera pana la victimizare si santaj emotional. Odata taiat ajutorul din afara, daca isi doreste un progres real poate cauta in interiorul sau acele lucruri pe care le astepta din partea altora si se va ridica prin propriile forte. Iar daca nu-si doreste sa evolueze sincer, va cauta in alta parte ajutorul pe care de obicei il primea.
In schimb, a incuraja o persoana, a-i oferi variante pe care ar putea sa le ia in considerare, a-i oferi suport emotional sau fizic fara a o lasa sa se agate de tine sau a face lucrurile in locul sau, inseamna a o imputernici. A-i lasa libertatea de a-si crea propriul sau drum si de a-si dezvalui noi abilitati.
Si abia atunci a ajuta este despre a ajuta si nu despre a te ajuta, a-ti mangaia/proteja anumite convingeri, aspecte care vor sa faca lucruri pentru altii pentru a crea o distragere de la tine. A evita sa te uiti la motivele pentru care oferi cu orice pret si a-ti ascunde partea neajutorata facand pentru altii, nu inseamna ca oferi un ajutor real celorlalti ci mai degraba acorzi o alinare de moment pentru tine.
Articol protejat de legea dreptului de autor.