Oamenii se pierd pe ei insisi in alti oameni, in situatii, in curente spirituale, intelectuale, in lucruri confortabile, in diverse experiente.. Se pierd in povestile pe care si le creeaza. De ce? Pentru ca exista o atractie, o seductie a dramei, a cautarii vesnice, a perpetuarii conflictului interior. Lucrurile astea hranesc, ofera un cadru in care aspectele se manifesta zgomotos, o cusca pe care oamenii o numesc „Povestea mea” si cu care se identifica absolut, impartasind cu placere drama prin care trec oricui. A renunta la ea inseamna a fi pe cont propriu: fara drama, conflicte, persoane toxice. E infricosator!
Foarte putini aleg drumul asta, al lor. Curajul de a fi tu insati e un lucru rar, periculos. Periculos pentru vechiul sine care e facut bucati, care se transforma prin trecerea prin experiente dureroase uneori, inconfortabile alteori.
A ramane prins in drama si conflict inseamna a te nega pe tine. A-ti nega creativitatea, a nu-ti exprima potentialul. A ramane mic, cand poti sa fii mare. Iar cand Sufletul tau tanjeste sa se exprime, sa iasa in fata si tu il opresti, te pui in calea Ta, atunci pot sa apara situatii neplacute, sa se declanseze diverse evenimente care te obliga pana la urma sa mergi in directia Ta. Dar tu intotdeauna poti sa alegi calea: va fi una usoara sau te vei lupta cu tine mai intai? Vei permite sau iti vei da experiente grele, transformatoare care nu sunt absolut necesare?
Povestea ta exista atata timp cat tu crezi in ea, cat o alimentezi. Iti mentii creatia prin credinta ta. Elibereaz-o si elibereaza-te pentru a te putea manifesta autentic, din Tine, din propria ta esenta!
- Care este „Povestea ta?” Cum te-a modelat de-a lungul timpului? Ce ti-a adus? Ce ti-a luat?
- Unde esti Tu in povestea ta? Esti?
Articol protejat de legea dreptului de autor.